Ceaiul care vindecă ficatul gras – cum să-l prepari și de ce să bei o cană în fiecare zi?

Anghinarea aduce o mulțime de beneficii sănătății. Pe lângă protejarea ficatului, are un bogat conţinut de inulină, substanța care îmbunătăţeşte tranzitul intestinal, ajută la stimularea sistemului imunitar şi creşte asimilarea calciului şi magneziului în organism.

Anghinarea are proprietăţi detoxifiante și, totodată, stimulează secreţia biliară datorită unor substanțe precum ciarina. Partea comestibilă a plantei are o concentraţie redusă a acestei substanţe, cea mai mare parte a ei găsindu-se în tulpină și în frunze.

Loading...

Infuzia din frunze de anghinare este cea mai eficace în stimularea ficatului. Polifenolii din anghinare sunt eficienţi în lupta împotriva cancerului de ficat, provocând apoptoza celulelor canceroase ale ficatului.

De asemenea, anghinarea scade nivelul de colesterol sintetizat de ficat, mobilizând grăsimile stocate în ficat şi în alte ţesuturi. Şi trigliceridele sunt reduse prin acţiunea anghinarei.

Cum se prepară

Adaugă 2-3 grame de anghinare mărunțită (se găsește la orice plafar sau farmacie cu produse naturiste), apoi toarnă 200 mL de apă fierbinte. Acopera cana cu o fafurie ceramică, curată. Așteaptă 5 – 8 minute și apoi strecoară ceaiul. Este recomandat să-l consumați de 2 ori pe zi, înainte cu 15 – 20 de minute de prânz și 30 de minute înainte de cină.

Ce este anghinarea

Planta numita anghinare este una dintre cele mai populare culturi comestibile din regiunea mediteraneana, cunoscuta inca din timpuri stravechi pentru beneficiile sale pentru sanatate si proprietatile medicinale importante.

Din punct de vedere botanic, anghinarea apartine familiei Asteraceae si genului Cynara. Numele stiintific al anghinarei este Cyanara scolymys si este cultivata in special pentru solzii carnosi ai inflorescentei sale, dar si pentru receptaculii florali care sunt comestibili.

Anghinarea este folosita in gastronomie (bulbul florii) si in medicina naturista (radacinile si frunzele de anghinare). Consumata in stare proaspata, poate sa trateze diareea cronica, diabetul, hemoroizii, varsaturile si migrenele.

Pârjoale moldovenești după rețeta bunicii din zona Dorohoi, o rețetă specială

Merg de minune cu piure şi varză murată, iar reţeta este una uşoară, dacă se respectă întocmai paşii gătirii. Pârjoalele moldoveneşti sunt un deliciu culinar, reţeta de pe vremea bunicii fiind dezvăluită de celebrul gastronom Radu Anton Roman în lucrarea „Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti” (Editura Paideia).

“Pârjoalele sunt nişte „găluşte“ din carne care ne arată, limpede şi maroniu pe alb (caci cu piure sunt mai bune decât orice) că, dacă sudul muntenesc şi balcanizat nu ne-ar fi impus, odată cu dialectu-i oficializat, şi cuvinte precum ciulama sau chiofte, n-am fi fost niciodată bântuiţi de ideea falsă că toate ale gurii ne-au fost mestecate mai întâi de osmanlăi.

Cu piure de cartofi şi varză murată, pârjoalele bucură şi satură de sute de ani omenirea daco-latină condimentată cu ceva prafuri bulgaro- lingvistice. Le ştiu de copil prezente în orice vitrină, de la orice cantină sau bufet, în orice variantă (ar fi chiar interesant de urmărit ce numesc azi cârciumarii şi fastfood-urile pârjoală).

Dar, făcute ca mai sus, ne pot ajuta să ne întâlnim nu numai cu marea bucătărie a bunicilor noştri, ci şi cu un vin ce aparţine şi el aceloraşi vremuri”, nota autorul.

Ingrediente:

500 g carne de viţel

500 g ceafă de porc

150 ml lapte

350 g miez de pâine albă

2 cepe mari

mărar, pătrunjel

4 ouă, 300 g unt

1 cartof, 200 g pesmet (la ţară se pune mălai)

piper, sare

Cum se prepară?

Se toacă carnea.Se îmbibă bine pâinea în lapte, se stoarce. Se toacă pedant ceapa, se înmoaie bine în unt, pe foc mic. Se toacă mărunt mărarul şi pătrunjelul.Se rade cartoful pe răzătoarea mică.Se bat ouăle.

Se amestecă pâinea, carnea, ceapa, ouăle, mărarul şi pătrunjelul, cartoful, piper, sare dupa gust, 100 g unt.Se pune într-o farfurie pesmet fin (sau mălai).

Se ia (cu polonicul!) tocătura, că pârjoala e mare cât palma, se tăvăleşte prin pesmet, se turteşte la 1 cm grosime, se alungeşte (trebuie să arate oval, cam ca o palmă de copil.

Se prăjeşte în unt încins, în tigaie acoperită pentru a se pătrunde bine carnea şi ca să-şi ia aromele tuturor ingredientelor, pe foc foarte mic, rumenindu-se bine pe ambele părţi.

Loading...